Am avut de curand o discutie cu
elevii mei de clasa a V-a despre Mos Craciun.Cu dezinvoltura caracteristica
varstei, mi-au spus ca au descoperit ca
Mos Craciun nu exista, ca parintii i-au inselat mai multi ani la rand,
facandu-le cadouri in numele lui.Luata pe neasteptate, am ezitat sa continui
discutia, insa constiinta, si mai ales sufletul meu au decis ca e un subiect de
neocolit.Le-am povestit ca eu am ales sa cred in magie, fara sa cercetez prea
tare, insa privirile lor incruntate m-au masurat nelamurite…Le-am povestit cu
drag despre vizita mea in Laponia, in Rovaniemi, oraselul in care traieste
mosul, despre casa lui in care mirosea a turta dulce, despre spiridusii cu care
am stat de vorba, despre fotografiile facute cu Mosul-cel adevarat…Au parut
fermecati…dar mi-au spus ca ma vor crede daca voi posta fotografia pe facebook…
Pana atunci, vor cauta in ascunzatorile parintilor cadourile pentru anul
acesta.Cu toate puterile mele i-am
asigurat ca exista un Mos Craciun, ca el
comploteaza cu toti parintii din lumea asta mare(orice persoana care devine
parinte, il cunoaste pe Mos Craciun!!).O ora intreaga am stat cu ei la povesti
si am plecat din clasa fericita ca i-am determinat sa creada…
Azi am citit un articol care m-a
facut sa zambesc: a fost considerat cel mai frumos articol care s-a scris
vreodata despre Mos Craciun!!Nu pot sa nu vi-l arat, chiar daca l-ati mai citit
vreodata!!Mi se pare atat de frumos!
Această poveste adevarata s-a întâmplat acum
116 ani, în anul 1897, în oraşul New
York. Exista undeva, in lume, o fetiţă de 8 ani, pe
nume Virginia.
Virginia, la
cei 8 ani ai ei, credea în Moş Crăciun din tot sufletul. Dar prietenii ei de
joacă, cei cu câţiva ani mai mari, au râs de ea, au făcut glume pe seama ei şi
a credinţei în Moş Crăciun. Virginia,
cu sufletul rănit, s-a întors acasă şi a mers direct la tatal ei care lucra în
bibliotecă. „Tati, există Moş Crăciun?". Tatăl ei, dl. doctor Phillip
O'Hanlon, era un om ocupat. Ca să scape de aşa întrebare grea i-a spus - „Virginia, caută în
ziarul The New York Sun. Dacă Moş Crăciun apare în ziar, ai dovada
indiscutabilă că există”. Virginia
a căutat în ziar, dar nu a găsit ce dorea. Aşa că a scris o scrisoare ziarului. Scrisoarea a
sunat cam aşa:
„Dragă Dl Editor, Am 8 ani. Unii
dintre micuţii mei prieteni spun că Moş Crăciun nu există. Tati mi-a spus -
«Dacă scrie în The Sun despre Moş Crăciun, atunci există!». Te rog, spune-mi
adevărul, există Moş Crăciun?. Virginia O'Hanlon 115 West 95th Street"
Pacostea de a răspunde acestei întrebări
nedorite a căzut pe capul jurnalistului Francis Church. Dl. Church
a încercat să nu minta, dar mai ales sa nu o dezamageasca pe micuta, asa
ca până la urmă a scris unul din cele mai frumoase articole
publicate vreodată. Titlul: „Da, Virginia, Moş Crăciun
există!”. Un editorial frumos, probabil unul dintre cele mai importante
editoriale publicate vreodată. Un editorial care a supravieţuit tuturor, şi
jurnalistului Francis Church care a încetat să existe în 1906, şi ziarului „The
New York Sun” care a încetat să existe în 1950, până şi micuţei Virginia, care
a crescut mare, apoi a îmbătrânit, apoi a încetat să existe în 1971. „Da,
Virginia, Moş Crăciun există” a fost tradus în 20 de limbi ale lumii, a fost
transformat în cântec, în serial de televiziune pentru copii, într-un cântec de
muzică clasică, în desene animate, în film, în spectacol de Broadway. Şi
continuă să ne fascineze prin puritatea explicaţiei, prin frumuseţea
nemuritoare a dovezilor incontestabille că da, Virginia, Moş Crăciun există!. Dl Church a
scris după cum urmează:
„Virginia,
micuţii tăi prieteni nu au dreptate. Sunt influenţaţi de scepticismul epocii în
care trăim. Ei cred doar ce văd cu propriii ochi. Ei cred că nimic nu poate
exista dacă nu poate fi explicat prin judecata minţilor lor micuţe. Dar toate
minţile, Virginia, fie ele de copii sau de oameni mari, sunt micuţe. În acest
Univers vast, omul este doar o insectă, o furnică în intelectul său comparat cu
măreţia lumii care ne înconjoară, comparat cu inteligenţa capabilă a înţelege
adevărul şi cunoaşterea. Da, Virginia, Moş Crăciun
există! Există cu aceeaşi certitudine cu care există dragostea,
generozitatea, dăruirea, iar acestea există din abundenţă în jurul nostru şi
dau vieţii frumuseţe şi bucurie. Vai!. Cât de tristă ar fi lumea fără
Moş Crăciun! Ar fi la fel de tristă că şi când nu ar exista fetiţe cu numele Virginia. Nu ar exista
fantezie copilărească, nu ar exista poezie, dragoste, romantism care să ne
uşureze traiul de zi cu zi. Nu ne-am mai bucura decât de ce simţim cu degetele
sau vedem cu ochii. Lumina nemuritoare a copilăriei care bucură lumea s-ar
stinge. Să nu crezi în Moş Crăciun e ca şi cum nu ai mai crede în zâne! Dacă
l-ai pune pe tatăl tău să plătească o armată de oameni care să îl pândească pe
Moş Crăciun la fiecare coş de şemineu în seară de Crăciun, chiar dacă nimeni nu
îl va vedea pe Moş Crăciun coborând pe coş, ce ai dovedi? Nimeni nu îl vede pe
Moş Crăciun, dar acest lucru nu înseamnă că Moş Crăciun nu există. Cele mai adevărate lucruri pe lume sunt
cele pe care nici copiii, nici oamenii mari nu le pot vedea. Ai văzut
vreodată zâne dansând pe câmpie? Bineînţeles că nu, dar acest lucru nu este o
dovada că zânele nu sunt acolo, pe iarbă, dansând. Nimeni nu poate vedea sau
imagina toate minunăţiile care sunt nevăzute pe lume. Poţi să rupi burtica
păpuşii să vezi ce face zgomotul de plâns, dar nu dovedeşti nimic. Există un val care desparte nevăzutul de
realitatea zilnică, un val pe care nici cel mai puternic om, nici măcar toţi
oamenii cei mai puternici care au trăit vreodată adunaţi împreună nu l-ar putea
destrăma. Doar credinţa, fantezia, poezia, dragostea, romantismul pot ridica un
colţ al valului, al cortinei, pentru a trage un pic cu ochiul la minunăţiile
nevăzute ale lumii ascunse. Aceste lucruri nevăzute oare sunt adevărate? Ah, Virginia, nimic nu e mai
adevărat şi mai statornic decât lucrurile nevăzute! Să nu existe Moş
Crăciun!? Doamne fereşte! Există, trăieşte, şi va trăi întotdeauna! Peste o mie
de ani, Virginia, ba nu, peste de zece ori zece mii de ani de acum înainte, Moş
Crăciun va continuă să bucure inima copilăriei”.
Articolul a apărut în ziar în
ziua de marţi 21 septembrie 1897. Şi a făcut înconjurul oraşului New York, apoi
In copilarie am primit vizita
lui, l-am vazut consultandu-se din priviri cu mama atunci cand scotea din sacul
plin cateo papusa, l-am zarit pe fereastra bunicului care il cinstea cu o cana
de vin fiert inainte de a-l invita langa brad, unde noi repetam morti de emotie
poezii si cantece cu care sa il convingem ca meritam daruri.M-am gandit in
singuratatea camerei mele ca ii este ingaduit doar lui sa traiasca 504 ani, cat
spunea ca are, m-am minunat ca poate veni cu sania chiar daca nu ninge…Si
l-am adorat!!L-am banuit la un moment
dat pe unchiul meu, Marin, ca ar imbraca costumul de Mos Craciun pe care l-am gasit
intr-o zi dosit intr-un sertar, dar, sincer, am abandonat orice dilema…Mos
Craciun exista, cata vreme exista dragostea de a darui sub bradul de Craciun!
